Daniela Dogotaru

„Daniela Dogotaru: „Am fost omul potrivit în locul potrivit”

Provin dintr-o familie de oameni simpli, ambii părinți sunt pedagogi. Nu am trăit în lux niciodată. Am avut perioade foarte grele. Mama a plecat la muncă în State, să putem acoperi niște datorii. Eu aveam 15 ani și, respectiv, aveam nevoie de ea în perioada aceea. Atunci am aflat că tata o înșela pe mama. Plecarea ei tare ne-a unit, pe mine și sora mea. Tot atunci, eu mi-am pierdut cea mai bună prietenă. Avea 19 ani și a murit din cauza leucemiei. Această perioadă m-a maturizat mult.

Sunt strictă și critică cu mine. Părinții noștri nu ne-au zis niciodată că suntem „wow”, că suntem „bravo”. Dar nu am ce să le reproșez, majoritatea copiilor generației mele au fost crescuți așa. Noi am fost educați în URSS, cu aripile tăiate și capul plecat, mai ales femeile. Este important și mediul, dar îmi pare că femeile au nevoie de susținere, fie că vine de la soț sau tată sau prieteni. Tinerele generații își cunosc mult mai bine drepturile! Noi, generația din ‘80 încoace, avem o anumită cumsecădenie, cei de după 2000 sunt foarte hotărâți.

Părinții mei n-au avut bani puși deoparte niciodată. Nici eu cu soțul. Noi în continuare stăm cu chirie. Vrem să investim într-o afacere, nu într-o casă. Banii trebuie să circule. Nu mi-e jale să investesc bani, să-i cheltuiesc. Ba chiar cu cât îi cheltuiesc mai ușor, parcă mai ușor vin. Mi-am luat o mașină nouă după 8 ani de utilizare a precedentei. Am vrut o mașină pe care mi-am luat-o cu banii mei. Și m-am despărțit ușor de banii ăștia…

Ideea unei grădinițe a venit după ce am vizitat un proiect asemănător în România. Mi s-a părut foarte interesant, dar nu-mi dădeam seama ce amalgam de muncă e nevoie. Fondatorii grădiniței mi-au spus că e mult de muncă și nu mă voi descurca singură având un bebeluș de sân. Ok, cu răbdare. Mă angajasem într-un ONG, dar nu am renunțat la ideea de a avea un business.

Într-o zi, chiar nu știu cum, am ajuns la ODIMM. M-am întâlnit cu o femeie de acolo și, cât am urcat pe scări trei etaje, i-am povestit ce vreau să fac. Ea mi-a făcut cunoștință cu o colegă care mi-a spus că am două săptămâni la dispoziție în care să înregistrez un SRL și să scriu un proiect și un business plan. Am fost omul potrivit în locul potrivit.

Am depus proiectul pe 1 decembrie 2018, iar răspunsul l-am primit abia pe 11 mai – proiectul meu a fost selectat! Nu știam ce să fac… Să mă bag sau nu în povestea asta?!

Am zis că, asta e, încerc! Au urmat lungi căutări de chirie, multă birocrație, teamă că nu voi reuși să acopăr costurile (banii de la ODIMM au ajuns abia peste jumătate de an), dar și bucurii. Pe 6 octombrie am făcut deschiderea centrului educațional, iar în decembrie aveam trei copii la grădiniță. Dintre aceștia, unul era al meu, unul era pe barter și doar părinții unui singur copil plăteau serviciile grădiniței. A fost tare greu. Resursele mele se epuizaseră. Și iar soțul meu a intervenit cu o singură frază: „N-a mers, asta e. Ai închis ușa și ai mers mai departe”. Dar la sfârșit de decembrie, au apărut 5 copilași noi. Așa mi-am acoperit chiria și salariile. ”

Daniela Dohotaru este  este fondatoarea primei grădinițe TECH din Republica Moldova.

Corina Cojocaru

Corina Cojocaru: „Familia crește și compania crește”

„La începutul anilor 2000, soțului meu i-a apărut o oportunitate de a merge la muncă în Sankt-Petersburg. El învățase niște tehnici deosebite de tencuială decorativă pe pereți care erau la mare căutare. După ceva timp, într-o iarnă, am lăsat fetița noastră la părinții lui și m-am alăturat lui. Eram singuri, nu aveam pe cine să ne bazăm. Locuiam într-o odaie mică în casa unei bătrâne care era foarte rea, cerea mulți bani. Am stat fără lucru vreo 2-3 luni. Părinților, acasă, nu le ziceam că ne este greu.

La un moment dat, niște cunoscuți din Moldova ne-au propus să facem niște tencuieli decorative într-o sală din Sankt Petersburg. Eu nu aveam idee de meseria asta, dar soțul meu m-a învățat, m-a susținut, a fost mereu lângă mine și am început să lucrăm împreună.

Treptat, oamenii au început să caute serviciile noastre. Între timp, ne-am făcut actele, am născut două fetițe acolo și prima noastră fetiță am adus-o la noi. Ne mutaserăm în Sankt Petersburg și duceam o viață obișnuită de familie. Orașul acesta este un oraș al intelectualilor. Oamenii sunt binevoitori, răbdători. Vremea de acolo este depresivă, dar noi n-aveam timp de depresie, pentru că aveam trei fete și mult de lucru.

În pandemie, fiind mânați de mai multe situații familiale, am hotărât să revenim în Moldova. Aveam niște bani puși de-o parte, am vândut apartamentul din Sankt-Petersburg și ne-am întors acasă. Aici am găsit un anunț că era nevoie de niște lucrări la o grădiniță care se afla într-o stare foarte proastă. Ne-am apucat eu și Viorel de grădiniță. Am muncit mult. Toate culorile, designul le-am gândit eu. Am vrut să facem o grădiniță neordinară și am reușit să o facem doar noi doi. Mi-a plăcut să mă dezvolt mereu și să ofer cele mai bune servicii.

Așa mi-a venit ideea să deschidem o companie de construcție. Iar când am aflat că sunt însărcinată cu a patra fetiță, m-am convins că trebuie să trec la acțiune. Am început cu grădinițe, apartamente, diverse birouri. Apoi am început să participăm la licitațiile publice. Am început prin a participa la o licitație foarte simplă, la o primărie din r. Ialoveni, satul Horăști, trebuia de făcut câteva cabinete și o sală de sport. Am făcut totul și a fost foarte bine. Încet, încet am început să participăm la licitații mai mari și să luăm în gestiune proiecte mai valoroase.

După ce am născut, am început să ies la lucru după două luni. Am luat o bonă care stătea cu fetița până la ora 14:00, iar eu în prima jumătate a zilei reușeam să merg la muncă, să supraveghez toate lucrările. La ora 15:00 eram acasă și eram mămica aceea care-și așteaptă toți copiii acasă, cu drag. Noi suntem foarte uniți. Între timp am devenit și bunei, avem o nepoțică de 9 luni. Familia crește și compania crește.

La noi în familie se face totul în doi. Lucrăm în același domeniu, avem multe în comun, avem despre ce vorbi. Soțul este director tehnic în cadrul companiei. Eu cu soțul facem totul împreună pentru că între noi există mult respect.

Femeile trebuie să știe că nu există nici un drum drept, nu va fi ușor, nici atunci când parcă afacerea e pe roate. Este foarte important să ne aflăm într-o continuare dezvoltare, să învățăm. Noi suntem angajatori, sunt mulți oameni, trebuie să știi cum să vorbești cu ei, trebuie răbdare. Sunt multe griji, gânduri, nopți nedormite. Dar nu poți să aștepți să-ți cadă din pod ceva. Să deschizi o afacere nu e complicat, e complicat să o menții, să nu renunți. Dacă ai început ceva, fii sigur pe tine și mergi înainte. Niciodată nu te întoarce înapoi.”

Corina Cojocaru este co-fondatoarea companiei de construcție CasaBella.

 

 

Valentina Buhna

Valentina Buhnă: „Ai nevoie de împlinire personală, de ceva ce ție să-ți placă, nu celor din jur”

„Toată viața am simțit că dacă nu voi găsi un șef care să-mi dea voie să fiu suficient de creativă și libertate să creez, atunci o să-mi fiu propriul șef. După facultate, am lucrat jumătate de an la o companie internațională, apoi m-am căsătorit și peste o altă jumătate de an, fiind în Marea Britanie, am rămas însărcinată.

Acolo duceam lipsa mâncării de acasă, fructelor și legumelor noastre. Mămica mea e pasionată de agricultură și are diversitate foarte mare de fructe, pomușoare, plante aromatice în grădină, un adevărat vis. Mi se activase instinctul matern și mă gândeam cu ce o să-mi hrănesc eu copilul, știind calitatea produselor. Când e vorba despre tine și de propriul corp, mai închizi ochii la ce mănânci. Dar când aduci pe lume o ființă pură, curată și tu ești responsabil de ce îi oferi…

În vizită la o prietenă am gustat pistil din căpșună și măr copt. Mi s-a părut atât de gustos și incredibil faptul că nu avea conservați și adaosuri. Mă gândeam că pot să-i dau copilului să mănânce un lighean întreg. M-a fascinat ideea asta și l-am bătut la cap pe soț să-mi cumpere un uscător. Mi-a luat un uscător micuț și, fiind în concediu de maternitate, mi-am dat frâu liber imaginației. Fiind o fire creativă, trebuia să vărs undeva toate ideile mele. Astfel, am început să fac pistil și am făcut în cantități destul de mari.

A urmat nașterea și depresia post-natală. Nu mă simțeam bine, aveam crize de plâns, îmi lipsea foarte mult interacțiunea cu oamenii. Când ești în perioada concediului de îngrijire a copilului, viața ta se transformă într-o rutină bine pusă la punct. Nu ai posibilitatea să-ți exprimi creativitatea sau să faci ceea ce vrei tu să faci și ceea ce te face fericită. Pe mine copilul meu mă face fericită, dar doar pe un domeniu al vieții mele. Ai nevoie de împlinire personală, de ceva ce ție să-ți placă, nu celor din jur.

Pe social media toată lumea făcea ceva, iar eu stăteam acasă, deja de trei ani, cu copilul. Aveam nevoie de aer! Atunci i-am spus soțului să încercăm să vindem la un târg, că oricum nu o să mâncăm tot pistilul pe care l-am făcut.

Nimeni din apropiați nu mi-a zis „Vai, ce idee minunată, mergi înainte!”. Dimpotrivă, am primit replici răutăcioase: „Ce-i cu tine, vrei să faci milionul acum? Ai mai făcut tu business!”. Pe lângă atmosfera asta, eu aveam propriile frici interioare: dacă va fi un eșec total? Eu și așa nu eram bine la capitolul încredere în sine. Aveam concurenți pe piață și ei deja erau cunoscuți. Și iată, apar eu cu un produs similar, dar cu un preț mai ridicat…

Dar soțul m-a susținut, am căutat ambalaje. Fiind designer, m-a ajutat și la imaginea produsului, la branding. Și mi-am luat inima în dinți, am făcut un efort interior și am plecat la târg. Am făcut 5 000 de lei în două zile și eram atât de fericită! Îmi ziceam: „Asta eu am făcut! Bănuții mei!”

Oamenii au ales produsul meu. Apreciau și se uimeau de faptul că așa produs se face în Moldova. Feedbackul de la oameni a fost cel mai important, mult mai important ca banii. Eu aveam nevoie să-mi recapăt încrederea, să înțeleg că sunt bună la ceva, că pot face și altceva în afară de a sta acasă și să am grijă de copil.”

Valentina Buhnă este fondatoarea „Flavorya”, companie producătoare de pistil din pomușoare, crackers din semințe și chipsuri de fructe.

Ludmila Furtuna

Ludmila Furtună: „Mi-a fost mai greu și când am plecat în Italia, și când am revenit acasă”

Îmi spun povestea, în special, pentru diasporă. Cunosc multe femei care vor să facă ceva, dar le este teamă. Eu am emigrat în Italia cu soțul în 2001. El a plecat primul. Aveam 22 de ani și o lăsam pe fetița noastră de 7 luni în grija mamei mele. Am revenit acasă pentru studii. În 2005, am intrat la Universitatea de Medicină din Chișinău și am continuat studiile la Parma, unde m-au înmatriculat în anul 6 la Medicină.

Viața începea să se aranjeze. Fetița o luasem cu noi deja. Aveam diferite joburi ca să ne putem întreține. Făcusem rezidentura în anesteziologie. Am locuit 17 ani în Italia. Aveam o viață foarte activă. Dar dorința de a reveni acasă persista. Soțul s-a întors în 2014 în țară și a deschis o afacere – o companie de producere de biscuiți. Mie mi-a fost mai greu și când am plecat în Italia, și când am revenit acasă.

Brusc m-am trezit într-o altă realitate. Vedeam totul în culori sumbre. Observam tot ce era negativ. Soțul m-a susținut mult să văd și părțile pozitive. Acum, într-adevăr, văd că întoarcerea mea aici nu a fost întâmplătoare.

Când m-am reîntors în R. Moldova, m-am angajat la un centru medical privat din țară unde am activat aproximativ 8 luni. Eu sunt specialistă în anestezie, reanimare și terapia durerii. Despre ultima am adunat experiență în Italia. Acolo, după legea națională, responsabili de terapia durerii sunt reanimatologii și anesteziologii. Respectiv, la sfârșit de studii, suntem specialiști în terapia durerii de toate tipurile: durerile oncologice, paliative, acute, cronice.

Ieșind în concediul de maternitate, cu susținerea soțului, am decis să deschidem un centru al nostru. Am accesat un grant în cadrul programului „Femei în afaceri” și, practic, am cumpărat bicicleta și am început să învățăm să mergem pe ea. Grantul ăsta venea într-o perioadă în care eu sufeream, voiam înapoi în Italia. Tânjeam după viața mea de acolo. Atunci am înțeles că totuși trebuie să mă apuc de treabă aici și să mă concentrez pe acest centru.

Astăzi avem rezultate foarte bune, iar eu sunt într-un proces de continuă perfecționare. Chiar și acum merg la perfecționări în Italia. Știu de ce mai avem nevoie, dar pentru asta avem nevoie de investiții mari și o luăm pas cu pas. Terapia durerii trebuie să devină, și la noi în țară, o lege: pacientul trebuie să aibă dreptul să trăiască fără durere.

Ludmila Furtună este fondatoarea Centrului medical Multi Medica.

Ina Rusu

Ina Rusu: „Al treilea copil l-am născut, practic, în fabrică”

În 2014, aveam 36 de ani, dintre care 10 lucrați în contabilitate, și eram în concediu de maternitate cu al doilea copil. Am fost mereu activă, așa că atunci când am rămas însărcinată, nu-mi imaginam să stau acasă și să nu fac nimic. L-am bătut la cap pe soțul meu să mă ajute să deschid o alimentară lângă casă. Nu am avut mult timp acest magazin. Apoi m-am apucat să fac mărțișoare handmade. La primul copil am stat acasă 7 luni și apoi am ieșit la lucru. Cu al doilea copil am stat mai mult acasă pentru că mi-am descoperit pasiunea.

Începutul a fost interesant. Mi-a venit ideea să-mi iau o mașină de cusut. Soțul mă întreba ce să fac cu ea, dacă eu nu știu a coase. Zic „Las’ să fie!”. La magazin, vânzătoarea îmi zice că dacă iau mașină de cusut, îmi trebuie și surfilator. Nici nu știam ce-i asta, dar mi-am luat surfilator. Am ajuns cu ele acasă și zic „Nu știu ce să fac cu astea”. Am căutat cursuri, dar am învățat mai multe online. Am transformat apartamentul nostru cu două odăi într-un atelier. Am început să cos pentru mine, pentru fetiță, pentru vecini. Am ajuns să cos și rochii de mireasă.

Când făceam cursurile de croitorie, soțul venea acasă, la prânz, și stătea cu fetița. El era cel care lucra și aducea bani acasă. Ceea ce făceam eu era doar hobby de maternitate și banii pe care-i făceam erau ai mei, el nu mă întreba nimic și nu-mi reproșa.

Apoi, am început să cos rochii în mai multe exemplare. După ce am postat câteva fotografii online, o doamnă m-a întrebat dacă vreau să le dau la vânzare în buticul ei. Când am văzut cu cât le vindea, nu mi-a venit să cred! Era un preț de 3-4 ori mai mare decât cel pe care i-l dădeam eu.

Asta se întâmpla în august 2014. Tot atunci am primit propunerea de a reveni la Spitalul Republican în funcția de contabilă-șefă. Am refuzat în favoarea pasiunii mele pentru cusut. În ziua când am văzut cum se vindeau hăinuțele mele, am decis să încerc eu, pe cont propriu, să le vând. Astăzi am 77 de lucrători, un atelier de 800 m.p. în Chișinău, și altul la Rezina, în satul de baștină al soțului.

În această perioadă am dat cu capul de pereți de ulte ori până am înțeles că este o ușă pe care poți intra. Istoria mea se bazează mai mult pe intuiție, pe sentimente, pe ceea ce am simțit. În afară de soțul meu, nimeni nu a fost lângă mine. Dar eu pur și simplu am știut că va merge! Eu voiam să cos, voiam ca rochiile mele să fie peste tot. Știam concret ce vreau să fac.

Al treilea copil l-am născut, practic, în fabrică. Peste o săptămână de la naștere am revenit în fabrică, la lucru. Dacă dorești, faci. Femeia trebuie să aibă dorință și va reuși. Trebuie să mergi înainte. Perseverența asta s-a dezvoltat o dată cu mine. Dacă te apuci să faci ceva, doar pentru bani, nu te apuca. Fă ce faci pentru satisfacția proprie, iar banii vor veni ca un bonus. Eu când fac o rochie și iese ce mi-am dorit, n-aveți idee ce satisfacție am. Nu pot explica în cuvinte.

Ina Rusu este fondatoarea „Vestiti”, un brand autohton de haine pentru copii și uniforme școlare.

Untitled-1

Carolina Jizdan: ”Femeile trebuie să creadă în ele și să înceapă a deschide afaceri!”

Carolina Jizdan, Administratoarea companiei iPadel SRL, împărtășește propria experiență la capitolul inițierii afacerii.

Dna Jizdan, de unde a pornit ideea afacerii?

Această idee de afacere a venit ca rezultat al experienței acumulate de întreaga noastră familie în domeniul sportului. Eu, administratoarea companiei, practic sportul amator încă de mică (atletism, tenis de masă și ulterior padel). La fel, între timp am ajuns să dețin mai multe funcții și responsabilități în domeniul sportului. Sunt președinta Clubului Sportiv CAMI, vicepreședintă a Asociației Femina-Sport și membră a Comitetului Executiv al Federației de Padel din Republica Moldova. Soțul este la fel sportiv și jurnalist  sportiv de peste zece ani. Copiii practică sportul sistematic în grupe de performanță încă de mici, reușind chiar să guste din anumite etape ale succesului. Gabriel a devenit campion național la fotbal cu Zimbru Chișinău la diviziile de copii, iar Ilinca a cucerit medalii la turneele de tenis pentru copii, ulterior ambii au excelat la padel.

Dar ideea de bază a pornit după ce am locuit o perioadă de timp cu familia în Spania, unde atât sportul în general, cât și padelul ca mod specific, este foarte bine organizat, promovat și dezvoltat.

După deschiderea Federației Naționale de Padel din Republica Moldova, care este o organizație fără profit și care nu poate realiza o gamă largă de servicii pentru clienți, fiind axată exclusiv pe dezvoltarea padelului, a turneelor și a cadrului normativ general al acestei discipline sportive, iar cluburile sportive la fel sunt destul de greu de le adaptat după un model de afacere și analizând piața serviciilor de activitate sportivă și agrement în acest domeniu, al acestei discipline sportive, am constatat că în Republica Moldova există servicii similare acestei discipline sportive, dar această ramură a sportului nu este dezvoltată din lipsa de specialiști cu certificare și a infrastructurii specifice sportului respectiv, cu toate că în ultimii ani se atestă o creștere sporită a persoanelor interesate de a practica alte tipuri de sport decât cele practicate pe piață, inclusiv padelul, astfel am pus bazele unei societăți, cu o strategie clară, cu planuri, calendare și pași concreți.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Care au fost pașii în procesul deschiderii afacerii? Unde ați mers? Ce acte ați depus? Cât a durat procesul?

Prima etapă după stabilirea faptului că vom investi într-o astfel de idee a fost să alegem denumirea: iPadel SRL, practic a fost ușor, “ne stătea pe limbă” această denumire. Ulterior am lucrat la partea grafică, la alegerea gamei de culori, la crearea logo-ului. Am făcut totul singuri, împreună cu soțul, absolut toate logo-ul, deschiderea paginilor în rețelele de socializare și alte proceduri tehnice și administrative, ceea ce ne-a permis să economisim foarte mulți bani pe anumite servicii, dar și în mod special să ne dezvoltăm noi înșine abilități și cunoștințe în diverse activități, procese și instrumente pe care trebuie să le aplicăm.

Am depus toate documentele la  ghișeul unic din mun. Chișinău al Agenției Servicii Publice,  unde totul a decurs repede și operativ. Poate și faptul că soțul a deținut funcții de conducere în cadrul unor  companii comerciale anterior, cât și experiența mea de administrator al Clubului CAMI, ne-a oferit o lejeritate în tot acest proces, fără să avem multe întrebări și să parcurgem ”drumuri inutile”.

Ne-am pregătit din start tema de acasă, cu actele necesare depunerii dosarului de deschidere a unui SRL. În mare parte informația privind procedura de aplicare și documentele necesare se regăsește  în mediul on-line și chiar pe pagina ASP: mă refer la copia buletinului de identitate al fondatorului și administratorului, procesul-verbal al deciziei fondatorului de a deschide un SRL cu toate datele necesare (denumire, adresă, capital social, codurile genurilor de activitate care urmează a fi desfășurate, etc). Totul a durat o săptămână cu tot cu eliberarea ștampilei și a deschiderii contului bancar. Am inclus la compartimentul genuri de activitate spre desfășurare, mai multe  din domeniul sportului și a  serviciilor  conexe acestuia pentru a avea o libertate deplină în lucru și pentru ca pe viitor să putem extinde arealul de acțiune și prestare  servicii,  nu ne vom axa doar pe antrenamente de padel.

De unde ați avut sursele financiare pentru afacere?

Această temă este una grea pentru noi. Pentru că nu am avut sprijinul părinților sau a rudelor, cum des se întâlnește în afacerile de succes, dar a trebuit ca fiecare idee de dezvoltare și progres să o îndeplinim singuri. Când au fost necesari bani, am împrumutat de la bancă sau de la companii de credite rapide, sau ne-am lipsit de anumite etape de concedii și vacanțe și alte planuri personale și le-am investit în scopuri de dezvoltare a afacerii. În acest moment afacerea este abia la început totul abia urmează, acest articol ne găsește încă la baza startului nostru pentru a implementa o idee inovatoare. Sper că la anul viitor  vom putea  povesti despre parcursul afacerii și cum acest sport s-a regăsit în Moldova. Având un vis, cu încredere, dar cu multe riscuri financiare, am accesat mai multe credite pentru a reuși să menținem acest start.

Care este locul de desfășurare a afacerii și cum găsiți beneficiarii?

Locațiile în care oferim serviciile de antrenamente de padel sunt diferite. Arendăm diferite spații amenajate general sau parțial. Însă idea și planul de bază al companiei rămâne în continuare achiziționarea unui lot de pământ pentru construirea propriei baze sportive cu toate necesitățile tehnico-materiale dezvoltării unei academii sportive. Despre acest plan am putea vorbi în 3-5 ani, în funcție de cum se va dezvolta compania în următorii trei ani.

Padelul este un sport minunat, pentru oameni minunați, , care caută mișcare, educație și cultură fizică, adrenalină, unii vin pentru un mod sănătos de viață, alții pentru distracție, alții pentru performanță în padel și menținerea formei sportive pentru turneele de padel. Majoritatea ne găsesc sprijin prin intermediul rețelelor de socializare sau de al evenimentele și seminarele pe care des le oferim în spațiul public, școli, grădinițe sau pentru anumite cercuri de companii și grupuri de persoane.

Cum interacționați cu instituțiile statului?

Este o colaborare bună, ușoară, firească. Totul se realizează în mod on-line, electronic. Ne ținem în termenele stabilite cu toate dările de seamă, rapoartele și îndeplinirile contabile și fiscal, astfel totul decurge în liniște și fără stres.

Care au fost cele mai mari provocări cu care v-ați confruntat în procesul inițierii afacerii?

Cum deja spuneam, în continuare suntem la etapa de inițiere și continuăm să resimțim problemele acestui start. Cel mai greu este lipsa resurselor financiare  necesare pentru a realiza din start ceia ce dorești, mai ales când știi exact ce dorești, ai planificat fiecare pas și vezi, crezi și simți care este obiectivul final, dar încă nu poți ajunge acolo deoarece  nu ai capitalul  deplin  necesar.

Dorim o investiție mult mai mare în infrastructura din domeniul padelului, în instrumentele pentru antrenori și inclusiv certificarea acestora în proiectarea academiei reale cu admiterea copiilor și adolescenților  în bază de criterii.

Se merită să faci afaceri în Moldova?

Cu siguranță! Femeile trebuie să creadă în ele și să înceapă a deschide afaceri. Dacă pui  pe hârtie fiecare gând și idee, îți planifici resursele și acțiunile, totul  este realizabil, tr trebuie doar curaj, perseverență și MUNCĂ.

Care sunt planurile Dvs. pentru următorul an?

Achiziționarea a patru terenuri de padel, în două locații diferite din Mun. Chișinău, achiziționarea de instrumente suplimentare pentru procesul de antrenament, calificarea la cursuri în străinătate a opt antrenori, proiectarea unei curicule specific pentru padel și selecția sportivilor de performanță în bază de criterii de eligibilitate pentru grupele de performanță. Este mult? Da, este! Dar orice vis are dreptul să devină realitate!

p211

Tatiana Lupașcu, Fondator, „ArhForm”

„Când faci ceea ce îţi place, investeşti timp şi efort fără să oboseşti.”

Sunt arhitect de profesie şi afacerea pe care o conduc împreună cu soţul este în acest domeniu. Imediat după absolvire m-am angajat la o companie care proiecta mai mult pentru piaţa rusă. Soţul meu însă începuse încă din timpul facultăţii să lucreze singur şi se concentra mai mult pe designul de interior. Treptat am început să realizăm unele proiecte împreună. La început lucram în paralel cu jobul, dar apoi am trecut în echipa soţului.

La început eram doar trei persoane în companie: eu, soţul Vladimir Pânzaru şi Irina Andronic. Lansarea afacerii ne-a învăţat o mulţime de chestii. Multe lucruri le-am aflat singuri, uneori chiar din propriile greşeli. Am simţit nevoia unui mentor cu experienţă, care să ne îndrume, dar nu am avut parte de unul. Spre deosebire de alţi colegi ai noştri, noi nu suntem din familii de arhitecţi şi nu a avut cine să ne destăinuie micile secrete ale profesiei. Am descoperit singuri cum să conduci o afacere, cum să comunici cu clienţii, cu angajaţii şi cred că am reuşit.

Realizarea cea mai mare este imaginea noastră pe piaţă. Am creat-o prin muncă şi este bazată pe fapte şi încredere. Majoritatea clienţilor noştri vin în urma recomandărilor sau apelează repetat la serviciile noastre. Avem clienţi deosebiţi, care înţeleg rolul unui arhitect şi a unui designer de interior. Ne străduim mereu să facem astfel încât totul să fie bine şi frumos, iar clientul să fie mulţumit.

Urmărim câteva surse web în domeniul dat pentru a fi la curent cu noile tendinţe în materie de arhitectură şi design. Comunicăm cu specialiştii din domeniu din afara ţării. Ne străduim mereu să avem un schimb de experienţă. Avem o colaborare frumoasă cu cei din breasla arhitecţilor din ţară. Ţinem legătura cu facultatea şi, dacă avem nevoie de un specialist tânăr, atunci cerem recomandări de la ei.

Cred că pentru o femeie este important să facă ceea ce îi aduce plăcere. Căci atunci când faci ceea ce îţi place, investeşti timp şi efort fără să oboseşti şi astfel obţii succesul. Când eram mai tânără, eram mai feministă – voiam carieră, voiam să răstorn munţii. Dar de când am familie, priorităţile s-au schimbat. Iar faptul că administrez afacerea împreună cu soţul îmi este de mare ajutor. Acum, cât copiii sunt mici, mă străduiesc să le acord lor mai mult timp, dar când vor fi mai măricei, mă voi concentra şi pe carieră.

Acest articol a fost creat de către Asociaţia Femeilor Antreprenoare din Moldova (AFAM), în cadrul proiectului „Istoria mea de succes”, cu sprijinul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei.

p19

Rodica Tătaru, Director „AQA Event & Project Management”

„Pentru a fi actuali pe piaţă, suntem nevoiţi să investim foarte mult în dezvoltare.”

Gestionarea afacerii mi se părea ceva din zona fantasticului. Mă simţeam mai bine având doar o fişă de post. Dar când mi s-a propus să preiau o afacere de organizare a evenimentelor, am acceptat. A fost o provocare, dar este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, căci am ieşit din zona de confort.

Acum sunt director AQA – o afacere care se ocupă de organizarea evenimentelor. Ne orientăm mai mult spre clienţi străini, astfel încât am organizat mai multe conferinţe pentru organizaţii precum Consiliul Europei, UNDP, Comisia Europeană ş.a.

În Moldova industria organizării evenimentelor este ca o pagină albă. AQA – compania pe care o reprezint – este pe cale să devină membru al Federaţiei Europene a Asociaţiilor Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe. Este un bun început, pentru a atinge scopul final, şi anume de a face o destinaţie MICE (Meetings, Incentives, Congresses and Events) pentru europeni, întrucât avem ce arăta şi cu ce ne mândri. Industria organizării evenimentelor în Moldova nu prea este dezvoltată, însă eu vreau să contribui la creşterea şi dezvoltarea acesteia.

Am făcut la viaţa mea mult voluntariat, care m-a ajutat în dezvoltarea personală şi am simţit astfel că am abilitatea de a fi bună. În acelaşi timp, în experienţa de voluntar am întâlnit oameni care mi-au putut oferi un sfat bun. Cred că este importantă ghidarea în viaţa fiecărui om, căci cineva străin vede mai bine abilităţile tale şi poate să te ghideze, să te încurajeze să mergi pe o cale sau alta.

Am ţinut să investesc în dezvoltarea mea personală. Acum investesc foarte mult în dezvoltarea echipei, considerând că motivarea nefinanciară este mult mai importantă decât un bonus la salariu. Pe parcursul vieţii omul trebuie să crească constant. Noi, pentru a fi actuali pe piaţă, suntem nevoiţi să investim foarte mult în dezvoltare.

O dificultate pe care o întâlnesc şi alţi antreprenori este sistemul nefavorabil pentru lansarea afacerilor şi dezvoltarea afacerilor mici şi mijlocii. Sunt necesare mai multe programe care să faciliteze dezvoltarea afacerilor mici şi mijlocii, iar astfel acestea vor înflori mai rapid. Cred că schimbarea trebuie să vină de la noi, antreprenorii, să trecem noi înşine peste obstacolele pe care le putem întâlni.

Femeilor le doresc foarte mult curaj, insistenţă şi să nu le fie frică să pună întrebări. Dacă au posibilitatea, să-şi ia un mentor, căci deseori este nevoie de o experienţă în spate. Totuşi cred că avem suficiente femei în afară şi în Republica Moldova, care au demonstrat că suntem la fel de bune ca şi bărbaţii. În compania mea lucrează doar femei. Poate este din cauza specificului acestui job, căci femeile se caracterizează printr-o inteligenţă emoţională şi mă simt foarte confortabil cu ele în echipă. Este important să-ţi faci jobul foarte bine şi astfel se diminuează diferenţa creată de societate între bărbaţi şi femei.

Pentru mine este un lux să stau să citesc o carte bună şi mă refer la o carte care te poate face să uiţi de restul. În timpul liber îmi place să petrec mult timp cu fiul meu şi să călătoresc.

Acest articol a fost creat de către Asociaţia Femeilor Antreprenoare din Moldova (AFAM), în cadrul proiectului „Istoria mea de succes”, cu sprijinul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei

p18

Gwennela Mercier Nica, Fondator, „Cocsinelle”

„Oferim copiilor din Moldova posibilitatea de a fi îmbrăcaţi rafinat, elegant şi cu bun gust.”

Gwennela Mercier Nica este o franţuzoaică care locuieşte în Paris şi are propria afacere în Chişinău. Ocupând diverse poziţii importante într-o companie de distribuţie, aflate printre cele de top, aceasta şi-a creat o marcă de modă franceză Cocsinelle pentru copii şi femei.

Eram în vacanţă împreună cu familia la Chişinău (soţul meu este moldovean). În timp ce ne plimbăm cu copiii pe străzile Chişinăului, soţul meu mă întreabă: „De ce toată lumea se uită la fiica noastră?”. Pe moment am rămas perplexă, iar el s-a uitat la mine şi a spus: „Toţi o privesc nu pentru că ar fi extraordinar de frumoasă, dar pentru că poartă haine diferite de restul copiilor. Chiar dacă are doar doi ani, ea este îmbrăcată rafinat, elegant şi cu bun gust”. Atunci mi-am zis: „De ce să nu oferim şi copiilor din Moldova posibilitatea de a fi îmbrăcaţi ca şi fiica noastră?”. Astfel s-a născut ideea brandului Cocsinelle.

Dincolo de aspectul geografic şi distanţa de la Paris la Chişinău, provocarea cea mai mare a fost să găsesc şi să-i aduc în proiect pe cei mai buni parteneri şi colaboratori. Cea mai mare reuşită la această etapă este construirea unei echipe puternice şi competente. Nu am făcut-o intenţionat, dar la moment echipa permanentă Cocsinelle este formată din femei. În carierea mea am lucrat într-un mediu exclusiv masculin sau feminin. Deopotrivă e uşor şi greu, dar recunosc că lucrez cu mai mult entuziasm cu femeile.

Dacă aş fi din nou la început de drum, nu aş schimba nimic. De la început, graţie anturajului şi persoanelor competente, proiectul a pornit pe o cale bună. Nu pot spune că există o singură persoană care m-a influenţat, dar păstrez în memorie amintirea unor superiori din cariera mea, cel mai des femei, pe care le-am admirat pentru energia şi entuziasmul lor. Acum mă angajez, la rândul meu, să comunic şi să exprim energia pozitivă.

Sunt mereu în căutarea informaţiei şi a noilor metode pentru îmbunătăţirea activităţii companiei mele. Am o experienţă solidă în gestionarea produselor, de la concept până la distribuţie, dar nu am studii şi cunoştinţe despre industria textilă. Pentru a obţine cât mai rapid aceste cunoştinţe şi ca să evit erorile, am apelat la sfaturile unui profesionist recunoscut în această branşă – creatoarea şi directoarea unei celebre mărci franceze de haine.

Hainele Cocsinelle sunt o amprentă a poeziei, dragostei şi eleganţei franceze. Este o marcă care pune accent pe originalitate, noi colaborând cu diverşi artişti la conceperea şi punerea în valoare a produselor. Conceptul produselor este elaborat la Paris, iar compania Victorina Tex asigură producerea şi distribuţia în Moldova.

Designul magazinului Cocsinelle a fost realizat în spiritul unui apartament parizian în stilul Haussman. De mai mulţi ani sunt pasionată şi practic artele plastice (pictura şi sculptura). De asemenea, sunt pasionată de antichităţi şi decoraţiuni şi mereu sunt gata să fac mai multe drumuri pentru a găsi cele mai frumoase obiecte. Moda este, bineînţeles, o altă pasiune de-a mea, căci, locuind la Paris, este foarte greu să rezişti acestei tentaţii.

Acest articol a fost creat de către Asociaţia Femeilor Antreprenoare din Moldova (AFAM), în cadrul proiectului „Istoria mea de succes”, cu sprijinul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei.

p171

Otilia Drăguţanu, Director, Berlizzo Group, Președinta AFAM

„Capacitatea de a nu-ţi pierde speranţa îţi aduce succesul.”

Mă mândresc că am reuşit să fac din companie ceea ce mi-am propus. Este exact ceea ce mi-am imaginat acum 13 ani, când am hotărât să-mi încep propria afacere. Am început cu servicii de traduceri, iar acum am ajuns să oferim multe alte servicii: organizare de evenimente, comunicare şi relaţii cu publicul, călătorii, consultanţă în HR. Berlizzo se află la etapa de dezvoltare şi avem planuri să exportăm unele servicii.

Susţinerea familiei mi-a dat putere, mai ales cea a soţului meu care m-a susţinut şi m-a încurajat şi o face în continuare. El este cel care mi-a oferit încrederea că voi putea face afaceri. Pe atunci nu era atât de frecvent ca un tânăr sau o tânără să facă afaceri, însă el mi-a spus să nu stau mult pe gânduri şi să fac acest pas: „Dacă nu vei putea tu, atunci nu va putea nimeni” mi-a spus. Tot de la el am învăţat cât de important este să fii organizat. De fapt, am o mulţime de oameni de la care am învăţat câte ceva. Cerul mi-a adus mereu în cale oamenii de care aveam nevoie. Un mentor bun poate fi oricine şi avem ce învăţa de la fiecare persoană pe care o întâlnim în viaţă.

Obstacolul cel mai mare cred că este pierderea speranţei. Atitudinea unei persoane în ceea ce face determină rezultatul. Capacitatea de a nu-ţi pierde speranţa îţi aduce succesul, cred eu. Bineînţeles am întâlnit şi dificultăţi, cum ar fi insuficienţa surselor financiare, fluctuaţiile de personal, investiţiile, dar cu efort şi muncă le-am depăşit pe toate. În plus, rezultatul a fost unul pe măsură.

Dacă aş putea întoarce timpul, aş investi în autodezvoltare şi autoinstruire. Acum mă bucur că sunt o mulţime de posibilităţi de dezvoltare. Prima sursă pentru mine sunt cărţile. Citesc foarte mult, de la literatură de specialitate până la cea de dezvoltare personală şi ficţiune.

În plus, încerc să mă înconjor cu două categorii de oameni – unii de la care am ce învăţa şi alţii pe care îi pot învăţa eu ceva. Totodată urmăresc antreprenori cunoscuţi din lume şi traineri în dezvoltarea personală.

Femeilor le recomand să aibă încredere în ceea ce pot face, în ceea ce sunt şi ce pot deveni. Este foarte important să ai o pasiune, căci este mai uşor să faci afacere dintr-o pasiune. Totodată le recomand să asculte pe oricine întâlnesc în cale, căci de la orice om poţi învăţa ceva util. Să-şi creeze un cerc de oameni care să le susţină şi să le încurajeze – oameni care să le crească încrederea în sine. Şi bineînţeles să aibă curaj, perseverenţă, pentru a le reuşi pe toate şi să muncească pentru a-şi realiza visele.

Eu, absolut întâmplător, am o echipă formată, în mare parte, din femei. Mereu încerc să le cresc încrederea în sine şi să le arăt că o femeie poate obţine orice. Totodată încerc să le inspir prin propriul exemplu, întrucât sunt şi mentor în cadrul unui program de abilitare a femeilor. Iar pe viitor doresc să dedic mai mult timp pentru a ajuta, sfătui şi inspira cât mai multe femei.

Acest articol a fost creat de către Asociaţia Femeilor Antreprenoare din Moldova (AFAM), în cadrul proiectului „Istoria mea de succes”, cu sprijinul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei.